Asa sunt eu...asa suntem cu totii

  Oamenii...ce sunt oamenii de fapt?
Om, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţa şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
    Asa descrie "Dictionarul Explicativ al limbii romane" fiinta umana,dar oare chiar asta suntem...doar atat? Dintotdeauna am incercat sa observ oamenii,sa-i inteleg pentru ca astfel sa-mi inteleg propria persoana,dar de cele mai multe ori am esuat lamentabil,caci oricare dintre noi este diferit,unic.De cate ori n-am trecut pe strada privind indivizi fara nicio expresie pe chip,pentru ca apoi sa ma gandesc ore in sir la ceea ce ar putea simti!Da,pretiosul meu cititor,am o alta definitie pentru ceea ce suntem,"mult mai putin sofisticata" decat cea oferita de Dex,o definitie a vietii umane...Cu doar cateva zile in urma,una dintre cele mai influente persoane care au intrat in viata mea a reusit sa-mi reinvie gandurile inghetate undeva in cel mai intunecat ungher din mintea mea.Cuvantul latin "persona" semnificand masca...exact asta suntem cu totii...masti.Nimeni vreodata nu s-a aratat in fata celorlalti asa cum este de fapt,nici daca a vrut acest lucru din toata inima.Undeva inauntrul nostru stim ca singurul contact pe care il avem cu realul se petrece atunci cand ne aflam singuri fata-n fata cu reflexia noastra.In acel moment ne scoatem "frumoasele" masti cu care ne afisam in societate si ne privim adanc interiorul.De cate ori ne bucuram de ceea ce observam si de cate ori suferim o dezamagire n-as putea spune.Sunt atatea sentimente care ne incearca in timp ce reflectam asupra propriei persoane,atat de multe lucruri am vrea sa strigam si...cat de tare ne-am dori sa ne impartasim trairile cu cei din jur!
    Adesea sunt inteleasa gresit de oamenii care ma privesc.Multi dintre ei ma considera o persoana aroganta,o persoana care se simte superioara celorlalti,si n-as putea nega acest lucru in totalitate.Dar s-au intrebat oare daca nu cumva ceea ce pare adevarat si este?Sunt asemenea unui jurnal intim cu file scrise in culori pale,aparent goale.Scrisu-mi ilizibil nu poate fi inteles de toti cei care incearca sa-mi citeasca paginile.Doar cineva care are acelasi mod de a caligrafia imi poate descifra mesajul,si,totusi,rareori se gaseste o astfel de persoana...pe aceea o numesc prieten.Adevarul este ca, intr-un fel, cei din jurul meu au dreptate,sunt o persoana care se percepe diferita de altii.Acest atribut nu implica,insa,superficialitate,mandrie sau ignoranta.In zilele de astazi,multi dintre noi nu mai sunt asa cum ar trebui sa fie, vechii prieteni din copilarie si multi dintre cunoscuti au devenit lipsiti de acea stralucire deosebita pe care o posedau; pe drumurile inexpresive ale putinelor orase in care am calatorit candva cu bucurie in suflet si speranta in privire,acum pasesc neincrezatoare,indreptandu-mi ochii catre fiecare trecator care nu ma observa...si vad peste tot aceeasi manifestare,aceeasi privire dura indreptata inainte sau plecata in pamant.Atunci,fara sa vreau,imi dau seama ca-mi privesc chipul...
    In aceasta lume ce devine din ce in ce mai polara,majoritatea persoanelor uita ca ar trebui sa ramana, intai de toate,oameni.Cati dintre noi formeaza aceasta categorie si cati au puterea sa fie ei insisi...nici asta nu as putea spune...