Stau singura...mi-e cam rau.Ma dor multe,fizic...si am obosit.O iau mereu de la capat.Cu totul...
Mereu tace,se conformeaza...nu-si spune majoritatea parerilor de fata cu ei doar pentru a nu-i supara.Nu este corect! Multe nu sunt corecte...nimic nu este corect.Fiecare dintre noi ne nastem cu anumite drepturi...mie mi s-au furat majoritatea pe parcurs.Si ei ...si lor.
De ce sunt rai oamenii?Nu stiu...
Mi-e dor de toata lumea.Adio.
Mi-am dat demisia?Ei bine...cred ca m-am reangajat.De ce?Nu stiu...
Cateva cuvinte despre iubire...iubesc iubirea.Ador iubirea...iubirea ma iubeste?Poate...
Poate nu.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
BAU!! Ce dimineata interesanta...Acum m-am trezit cu gandul sa postez ceva.Ma gandeam ca v-ar placea sa cititi parerea mea in legatura cu un subiect des abordat...oamenii.
Oameni sunt de toate felurile...se aseamana,se deosebesc.Unii sunt veseli,altii nu se multumesc cu ceea ce au,unii poseda calitati superioare,multora le este teama sa si le arate,unii sunt puternici,altii slabi...
Multi sunt indragostiti,unii se ascund de iubire.Multi adopta o tinuta sobra,aleg sa transmita celor din jur raceala...la fel de multi se arata lumii asa cum sunt si au fost dintotdeauna.
Sensibilitatea...sensibilitatea si puterea nu sunt doua notiuni care se opun una celeilalte,si niciuna nu are legatura cu lacrimile.Un om sensibil nu se recunoaste dupa cantitatea de lacrimi pe care o varsa,omul puternic nu este cel care-si stapaneste plansetul in fata unei multimi.Cei cu adevarat puternici sunt oamenii care sunt capabili sa-si arate sentimentele,nu cei care si le reprima.Cei puternici isi recunosc greselile in fata celorlalti,au demnitatea sa si le asume,sunt capabili sa-si ceara scuze.Un om puternic reuseste sa ramana cu un gand bun dintr-o experienta care pentru altii reprezinta o nenorocire;stie ca totul se petrece cu un anumit scop,ca astazi va plange,se va simti umilit,iar maine isi va recapata zambetul; o persoana puternica apreciaza ceea ce detine,nu-si iroseste existenta,are in suflet incredere,vointa...speranta.Acest om poate fi matur,realist,dar in acelasi timp,si copilaros.Nu-si va ascunde niciodata personalitatea si nu-si va uita intr-un ungher intunecat al sufletului copilul,pe el insusi.Maturitatea si comportamentul copilaros...nu le pot vedea ca opuse.
Sunt o persoana puternica.Am aceleasi trairi pe care orice alt om le are.Deseori sunt vulnerabila,de multe ori evit sa spun ceea ce gandesc cu adevarat,insa le ofer mereu celor din jurul meu si mie insami posibilitatea de a ma cunoaste.Daca o pot face sau nu este doar alegerea lor; nu am incredere in aparante,nu vreau sa par ceea ce nu sunt si nici nu o voi putea dori vreodata.Ma simt bine in pielea mea in ciuda tuturor vorbelor pe care le aud despre mine.Cei care nu se vor privi in proprii ochi,ci vor alege intotdeauna sa spuna lucruri urate si inutile la adresa mea, nu sunt oameni care vor simti vreodata gustul dulce-amarui al vietii oferite de Providenta Divina,nu vor palpa niciodata independenta;nu sunt oameni sensibili...puternici,nici atat.
Sunt perfect imperfecta si nu vreau sa schimb acest lucru.
Wow...cred ca am fost prea serioasa...dimineata...asta:)).
Oameni sunt de toate felurile...se aseamana,se deosebesc.Unii sunt veseli,altii nu se multumesc cu ceea ce au,unii poseda calitati superioare,multora le este teama sa si le arate,unii sunt puternici,altii slabi...
Multi sunt indragostiti,unii se ascund de iubire.Multi adopta o tinuta sobra,aleg sa transmita celor din jur raceala...la fel de multi se arata lumii asa cum sunt si au fost dintotdeauna.
Sensibilitatea...sensibilitatea si puterea nu sunt doua notiuni care se opun una celeilalte,si niciuna nu are legatura cu lacrimile.Un om sensibil nu se recunoaste dupa cantitatea de lacrimi pe care o varsa,omul puternic nu este cel care-si stapaneste plansetul in fata unei multimi.Cei cu adevarat puternici sunt oamenii care sunt capabili sa-si arate sentimentele,nu cei care si le reprima.Cei puternici isi recunosc greselile in fata celorlalti,au demnitatea sa si le asume,sunt capabili sa-si ceara scuze.Un om puternic reuseste sa ramana cu un gand bun dintr-o experienta care pentru altii reprezinta o nenorocire;stie ca totul se petrece cu un anumit scop,ca astazi va plange,se va simti umilit,iar maine isi va recapata zambetul; o persoana puternica apreciaza ceea ce detine,nu-si iroseste existenta,are in suflet incredere,vointa...speranta.Acest om poate fi matur,realist,dar in acelasi timp,si copilaros.Nu-si va ascunde niciodata personalitatea si nu-si va uita intr-un ungher intunecat al sufletului copilul,pe el insusi.Maturitatea si comportamentul copilaros...nu le pot vedea ca opuse.
Sunt o persoana puternica.Am aceleasi trairi pe care orice alt om le are.Deseori sunt vulnerabila,de multe ori evit sa spun ceea ce gandesc cu adevarat,insa le ofer mereu celor din jurul meu si mie insami posibilitatea de a ma cunoaste.Daca o pot face sau nu este doar alegerea lor; nu am incredere in aparante,nu vreau sa par ceea ce nu sunt si nici nu o voi putea dori vreodata.Ma simt bine in pielea mea in ciuda tuturor vorbelor pe care le aud despre mine.Cei care nu se vor privi in proprii ochi,ci vor alege intotdeauna sa spuna lucruri urate si inutile la adresa mea, nu sunt oameni care vor simti vreodata gustul dulce-amarui al vietii oferite de Providenta Divina,nu vor palpa niciodata independenta;nu sunt oameni sensibili...puternici,nici atat.
Sunt perfect imperfecta si nu vreau sa schimb acest lucru.
Wow...cred ca am fost prea serioasa...dimineata...asta:)).
vineri, 7 ianuarie 2011
Asa sunt eu...asa suntem cu totii
Oamenii...ce sunt oamenii de fapt?
Om, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţa şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
Asa descrie "Dictionarul Explicativ al limbii romane" fiinta umana,dar oare chiar asta suntem...doar atat? Dintotdeauna am incercat sa observ oamenii,sa-i inteleg pentru ca astfel sa-mi inteleg propria persoana,dar de cele mai multe ori am esuat lamentabil,caci oricare dintre noi este diferit,unic.De cate ori n-am trecut pe strada privind indivizi fara nicio expresie pe chip,pentru ca apoi sa ma gandesc ore in sir la ceea ce ar putea simti!Da,pretiosul meu cititor,am o alta definitie pentru ceea ce suntem,"mult mai putin sofisticata" decat cea oferita de Dex,o definitie a vietii umane...Cu doar cateva zile in urma,una dintre cele mai influente persoane care au intrat in viata mea a reusit sa-mi reinvie gandurile inghetate undeva in cel mai intunecat ungher din mintea mea.Cuvantul latin "persona" semnificand masca...exact asta suntem cu totii...masti.Nimeni vreodata nu s-a aratat in fata celorlalti asa cum este de fapt,nici daca a vrut acest lucru din toata inima.Undeva inauntrul nostru stim ca singurul contact pe care il avem cu realul se petrece atunci cand ne aflam singuri fata-n fata cu reflexia noastra.In acel moment ne scoatem "frumoasele" masti cu care ne afisam in societate si ne privim adanc interiorul.De cate ori ne bucuram de ceea ce observam si de cate ori suferim o dezamagire n-as putea spune.Sunt atatea sentimente care ne incearca in timp ce reflectam asupra propriei persoane,atat de multe lucruri am vrea sa strigam si...cat de tare ne-am dori sa ne impartasim trairile cu cei din jur!
Adesea sunt inteleasa gresit de oamenii care ma privesc.Multi dintre ei ma considera o persoana aroganta,o persoana care se simte superioara celorlalti,si n-as putea nega acest lucru in totalitate.Dar s-au intrebat oare daca nu cumva ceea ce pare adevarat si este?Sunt asemenea unui jurnal intim cu file scrise in culori pale,aparent goale.Scrisu-mi ilizibil nu poate fi inteles de toti cei care incearca sa-mi citeasca paginile.Doar cineva care are acelasi mod de a caligrafia imi poate descifra mesajul,si,totusi,rareori se gaseste o astfel de persoana...pe aceea o numesc prieten.Adevarul este ca, intr-un fel, cei din jurul meu au dreptate,sunt o persoana care se percepe diferita de altii.Acest atribut nu implica,insa,superficialitate,mandrie sau ignoranta.In zilele de astazi,multi dintre noi nu mai sunt asa cum ar trebui sa fie, vechii prieteni din copilarie si multi dintre cunoscuti au devenit lipsiti de acea stralucire deosebita pe care o posedau; pe drumurile inexpresive ale putinelor orase in care am calatorit candva cu bucurie in suflet si speranta in privire,acum pasesc neincrezatoare,indreptandu-mi ochii catre fiecare trecator care nu ma observa...si vad peste tot aceeasi manifestare,aceeasi privire dura indreptata inainte sau plecata in pamant.Atunci,fara sa vreau,imi dau seama ca-mi privesc chipul...
In aceasta lume ce devine din ce in ce mai polara,majoritatea persoanelor uita ca ar trebui sa ramana, intai de toate,oameni.Cati dintre noi formeaza aceasta categorie si cati au puterea sa fie ei insisi...nici asta nu as putea spune...
Om, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţa şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
Asa descrie "Dictionarul Explicativ al limbii romane" fiinta umana,dar oare chiar asta suntem...doar atat? Dintotdeauna am incercat sa observ oamenii,sa-i inteleg pentru ca astfel sa-mi inteleg propria persoana,dar de cele mai multe ori am esuat lamentabil,caci oricare dintre noi este diferit,unic.De cate ori n-am trecut pe strada privind indivizi fara nicio expresie pe chip,pentru ca apoi sa ma gandesc ore in sir la ceea ce ar putea simti!Da,pretiosul meu cititor,am o alta definitie pentru ceea ce suntem,"mult mai putin sofisticata" decat cea oferita de Dex,o definitie a vietii umane...Cu doar cateva zile in urma,una dintre cele mai influente persoane care au intrat in viata mea a reusit sa-mi reinvie gandurile inghetate undeva in cel mai intunecat ungher din mintea mea.Cuvantul latin "persona" semnificand masca...exact asta suntem cu totii...masti.Nimeni vreodata nu s-a aratat in fata celorlalti asa cum este de fapt,nici daca a vrut acest lucru din toata inima.Undeva inauntrul nostru stim ca singurul contact pe care il avem cu realul se petrece atunci cand ne aflam singuri fata-n fata cu reflexia noastra.In acel moment ne scoatem "frumoasele" masti cu care ne afisam in societate si ne privim adanc interiorul.De cate ori ne bucuram de ceea ce observam si de cate ori suferim o dezamagire n-as putea spune.Sunt atatea sentimente care ne incearca in timp ce reflectam asupra propriei persoane,atat de multe lucruri am vrea sa strigam si...cat de tare ne-am dori sa ne impartasim trairile cu cei din jur!
Adesea sunt inteleasa gresit de oamenii care ma privesc.Multi dintre ei ma considera o persoana aroganta,o persoana care se simte superioara celorlalti,si n-as putea nega acest lucru in totalitate.Dar s-au intrebat oare daca nu cumva ceea ce pare adevarat si este?Sunt asemenea unui jurnal intim cu file scrise in culori pale,aparent goale.Scrisu-mi ilizibil nu poate fi inteles de toti cei care incearca sa-mi citeasca paginile.Doar cineva care are acelasi mod de a caligrafia imi poate descifra mesajul,si,totusi,rareori se gaseste o astfel de persoana...pe aceea o numesc prieten.Adevarul este ca, intr-un fel, cei din jurul meu au dreptate,sunt o persoana care se percepe diferita de altii.Acest atribut nu implica,insa,superficialitate,mandrie sau ignoranta.In zilele de astazi,multi dintre noi nu mai sunt asa cum ar trebui sa fie, vechii prieteni din copilarie si multi dintre cunoscuti au devenit lipsiti de acea stralucire deosebita pe care o posedau; pe drumurile inexpresive ale putinelor orase in care am calatorit candva cu bucurie in suflet si speranta in privire,acum pasesc neincrezatoare,indreptandu-mi ochii catre fiecare trecator care nu ma observa...si vad peste tot aceeasi manifestare,aceeasi privire dura indreptata inainte sau plecata in pamant.Atunci,fara sa vreau,imi dau seama ca-mi privesc chipul...
In aceasta lume ce devine din ce in ce mai polara,majoritatea persoanelor uita ca ar trebui sa ramana, intai de toate,oameni.Cati dintre noi formeaza aceasta categorie si cati au puterea sa fie ei insisi...nici asta nu as putea spune...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)